Dr. Alexandru Ruţă, medic specialist oftalmolog în cadrul clinicii LEM Medical, ne vorbeşte despre cele mai frecvente afecţiuni oculare cu care ne putem confrunta.
- Care sunt principalele probleme oculare care apar în urma expunerii excesive la calculator/laptop și/sau TV?
Toate ecranele luminoase (tabletă, telefon, PC, TV) afectează vederea pe termen lung. Ele emit lumina în spectrul albastru-violet extrem de nocivă pentru ochi. Efectele adverse ale timpului îndelungat petrecut în fața ecranelor nu sunt doar oftalmologice, ci includ: tulburări de relaționare, depresie, anxietate, lipsa creativității, dureri de spate. Privirea continuă în ecran, fără pauză adecvată, poate avea următoarele efecte asupra ochilor:
- Vedere încețoșată. Fixarea privirii o perioadă lungă de timp asupra telefonului induce spasm acomodativ ce face ca în momentul în care copilul își mută privirea de la ecran către distanță, vederea să fie încețoșată;
- Dureri centrate în jurul ochilor și zona tâmplei;
- Sindrom de ochi uscat. În momentul în care un adult sau un copil privește o perioadă lungă de timp către ecranul laptopului sau telefonului, frecvența de clipire scade, suprafața oculară se usucă și apar simptome de tipul senzației de corp străin, mâncărime, iritație.
- Astenopie acomodativă (oboseală oculară) – favorizată de privitul excesiv la aproape, vicii de refracție necorectate, distanță neadecvată de citit.
- Probleme secundare luminii albastre: ecranele aparatelor electronice emit lumină albastră ultraviolet, care e nocivă pentru celulele retiniene. Expunerea prelungită la lumina albastră (fie că e emisă de ecranele dispozitivelor electronice, fie că ne referim la lumina soarelui) favorizează progresia miopiei și accentuează degenerescența maculară, fiind implicată în apariția sindromului de ochi uscat.
2. Există posibilitatea de a dezvolta probleme oculare severe dacă nu se merge la un control oftalmologic când ochii sunt roșii sau obosiți?
Ochiul roșu este o problemă des întâlnită, care poate afecta unul sau ambii ochi, iar înroșirea ochiului se poate produce în timp sau brusc, ca în cazul alergiilor sau a traumatismelor oculare. Acesta poate să apară prin:
- dilatarea vaselor de sânge (ex: în sindromul de ochi uscat, alergii, infecții, purtarea lentilelor de contact)
- ruperea unui vas mic de sânge localizat sub conjunctivă (hemoragie subconjunctivală asociată hipertensiunii arteriale sau unor forme severe de conjunctivită).
Uneori ochiul roșu poate avea la bază o cauză medicală importantă, a cărei rezolvare necesită tratament medical specific. Cele mai frecvente cauze care pot produce la înroșirea ochilor sunt:
- Conjunctivita (inflamația conjunctivei): de cauză infecțioasă, iritativă, alergică etc;
- Sindromul de ochi uscați (keratoconjunctivita Sica): reprezintă o condiție medicală frecvent întâlnită, care afectează adesea ambii ochi și care se datorează scăderii producției de lacrimi sau producerii unor lacrimi de calitate scăzută. Principalele simptome sunt reprezentate de: disconfort ocular, senzație de arsură și durere, senzație de corp străin, încețoșarea vederii;
- Pătrunderea unor corpi străini la nivelul ochiului este însoțită de durere oculară severă, unilaterală sau bilaterală, ochi roșii care lăcrimează. Orice corp străin trebuie îndepărtat de urgență de la nivelul ochiului, persistența acestuia chiar și la nivelul sacului conjunctival poate genera prin frecare leziuni semnificative corneene – ce sunt asociate cu durere și fotofobie intense;
- Blefarita (inflamația pleoapelor) se asociază frecvent cu ochi roșii (blefaro-conjunctivita);
- Tulburări ale genelor de tipul trichiazis sau distichiazis;
- Ochiul roșu poate apărea și în afecțiuni grave de tipul glaucomului (în atacul de glaucom ochiul este roșu, dureros, vederea scăzută și asociază fotofobie semnificativă);
- Hemoragie subconjunctivală asociată cu traumatism sau mai frecvent cu tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială).
Ochii roșii pot apărea atât în afecțiuni inofesive cu evoluție autolimitantă, dar și în afecțiuni grave ce amenință vederea. O serie de simptome și situații asociate ochiului roșu impun prezentarea de urgență la oftalmolog:
- Vederea este afectată brusc;
- Vederea este însoțită de durere puternică de cap, durere la nivelul ochiului, febră sau apariția unei sensibilități anormale la lumină;
- Prezentați greață sau vărsături;
- V-a intrat în ochi un corp/obiect străin sau o substanță chimică;
- Vi se umflă ochiul.
- Nu puteți să deschideți ochiul afectat sau nu puteți să țineți ochii deschiși.
3. Ce ne puteți spune despre cele mai frecvente probleme ale ochiului, în funcție de vârste?
Afecțiunile oftalmologice variază în funcție de vârstă, iar detectarea și tratarea lor precoce se asociază cu rezultate semnificativ mai bune. În cazul copiilor, cele mai frecvente probleme oftalmologice sunt cele legate de vicii de refracție, deviații oculare și diverse tipuri de conjunctivite.
În cazul adulților, patologia cuprinde pe lângă vicii de refracție ce trebuie corectate, și diverse afecțiuni de tipul cataractă, glaucom, degenerescență maculară legată de vârstă, retinopatia diabetică, conjunctivite, keratite, ocluzii vasculare retiniene, neuropatii optice etc.
Screening-ul oftalmologic începe încă de la nașterea copilului. Cu cât tulburările de vedere sunt depistate mai precoce, cu atât şansele de recuperare şi de a avea o vedere normală sporesc. Academia Americană de Oftalmologie şi Strabism recomandă examinarea oftalmologică a tuturor copiilor între 6 luni şi 1 an, apoi la 3 ani şi înainte de a merge la şcoală, la vârsta de 5 ani.
Dacă unul din ochi transmite o imagine slabă sau diferită de celălalt ochi, celulele nervoase care deservesc ochiul respectiv se vor dezvolta suboptim. Creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să „excludă” ochiul mai slab. Această afectare se numeşte ambliopie şi dacă nu este tratată, ochiul mai slab va vedea din ce în ce mai puţin. Copiii trataţi până la 3 ani au cea mai bună şansă de recuperare a vederii. În jurul vârstei de 6-7 ani, ochii copilului sunt dezvoltaţi aproape complet, astfel încât ambliopia va fi foarte dificil de tratat.
Este important ca atât viciile de refracție (hipermetropia, miopia și astigmatismul), cât și alte boli oculare prezente la copil (glaucomul congenital, cataracta congenitală, tumorile intraoculare sau bolile genetice cu afectare oculară) să fie diagnosticate la timp pentru a beneficia de un tratament adecvat. În cazul adulților se recomandă control anual începând cu vârsta de 40-45 ani și la 6 luni în cazul existenței unei patologii de tipul retinopatie diabetic sau glaucom.
4. Sunt tot mai multe persoane care aleg lentilele de contact. Când sunt recomandați ochelarii și când lentilele de contact?
Odată ce, în urma controalelor de specialitate, ai constatat că ai o problemă de vedere care necesită sau nu dioptrii, ești pus în situația de a alege între ochelarii de vedere și lentilele de contact. Mulți pacienți, când optează între a purta ochelari de vedere sau lentile de contact, iau în calcul, în primul rând, criteriul estetic.
Recomandarea purtării ochelarilor de vedere poate fi făcută în urma controlului de specialitate (la medicul oftalmolog sau la optometrist) în două scopuri:
- protecție – nu au dioptrii, ci unul sau mai multe filtre de protecție față de acțiunea razelor UV, a luminii albastre sau sunt recomandați pentru condus;
- corectarea unui defect de vedere – au dioptrii și pot avea sau nu filtre de protecție; lentilele pot fi din plastic sau din sticlă, monofocale, bifocale sau progresive, cu tratament heliomat sau fără.
Principalul avantaj al ochelarilor este acela ca pot fi utilizați mai usor. Lentilele de contact presupun igiena riguroasă a lentilei, schimbarea periodică, îndepărtarea zilnică a lentilei de contact. Acestea nu se recomandă persoanelor cu tremur accentuat al mâinilor (dificultate de aplicare a lentilei), igienă oculară deficitară, infecții oculare active etc. Alegerea tipului de lentilă este dictată de natura patologiei oculare.
- Optice
Indicațiile optice vizează îmbunătățirea acuității vizuale atunci când acest lucru nu poate fi realizat de ochelari în următoarele situații:
- Astigmatismul neregulat asociat cu keratoconus poate fi corectat cu lentile de contact rigide după ce ochelarii au eșuat și înainte de a fi necesar transplantul cornean. De asemenea, pot beneficia pacienții cu astigmatism în urma transplantului cornean.
- Neregularitățile corneene superficiale pot fi neutralizate prin lentile de contact rigide, care asigură o suprafață optică mai netedă și mai regulată. Acuitatea vizuală poate fi îmbunătățită substanțial numai dacă neregulile nu sunt prea severe.
- Anisometropia (diferența mare de dioptrie între cei doi ochi) în care vederea binoculară nu poate fi obținută prin ochelari din cauza aniseikoniei.
- Promovarea vindecării epiteliale
- Defectele epiteliale persistente se vindecă adesea dacă epiteliul cornean regenerat este protejat de frecarea constantă a pleoapelor.
- Eroziunile recurente corneene asociate distrofiei membranei bazale pot necesita purtarea lentilelor de contact pe termen lung pentru a reduce rata de recurență.
- Analgezic
- Keratopatia buloasă poate fi gestionată cu lentile terapeutice moi care ameliorează durerea prin protejarea terminațiilor nervilor corneeni expuși de forțele de frecare ale pleoapelor în timpul clipirii. Lentila de contact poate de asemenea aplatiza bulele în chisturi epiteliale fine difuze.
- Keratopatia filamentară rezistentă la tratamentul topic: ameliorarea simptomelor.
4. Conservarea integrității corneei
- Un descemetocel (protuzie a membranei descemet printr-un defect al straturilor spraiacente) poate fi limitat temporar cu o lentilă moale sau sclerală cu diametru mare, pentru a preveni perforarea și a încuraja vindecarea.
- Apropierea și apoziția marginilor unei mici plăgi corneene se pot realiza cu ajutorul unei lentile de contact.
5. Când devine îngrijorătoarea valoarea dioptriile?
În urma consultului oftalmologic de rutină, unele persoane află că au nevoie de ochelari sau lentile de contact. Nevoia de a purta ochelari vine în urma apariției unui viciu de refracție măsurat în dioptrii sau în urma instalării presbiopiei (scăderea capacității de a vedea de aproape). Ca definiție, dioptria reprezintă unitatea de măsură pentru puterea unei lentile.Există mai multe tipuri de dioptrii:
- Sferice
- Cilindrice
- Prismatice
Viciile de refracție corectate în urma consultului oftalmologic sunt miopia, hipermetropia și astigmatismul. În general, pacienții rețin ideea de dioptrie cu plus și dioptrie cu minus. Pe scurt:
- miopia (dioptrii cu minus);
- hipermetropia (dioptrii cu plus);
- astigmatismul (dioptrii fie cu plus, fie cu minus).
În funcție de valoarea și tipul dioptriei, vederea este afectată în diferite grade, de aceea este nevoie de un ajutor extern care constă în purtarea lentilelor de contact sau a ochelarilor. În general, este vorba despre următoarele efecte asupra vederii:
- în miopie: vederea neclară la distanță chiar și în cazul dioptriilor mici, dar pacientul vede foarte bine de aproape.
- în hipermetropie: vederea variază în funcție de valoarea dioptriilor și vârstă și este slabă mai ales de aproape, dar cu vârsta slăbește mai mult și la depărtare;
- în astigmatism se remarcă vederea dublată sau cu o calitate slabă, mai ales la distanță, dar și la apropiere, pentru că este deformată imaginea;
- în presbiopie, apărută după vârsta de 40 de ani, vederea scade la apropiere, ceea ce reprezintă un fenomen normal de îmbătrânire.
Fiecare dintre aceste probleme se remediază prin purtarea unor ochelari corespunzători. Dioptriile cu minus indică faptul că vederea la distanță este neclară. În acest caz, problema cu care te confrunți este miopia. Gravitatea miopiei este determinată în funcție de numărul dioptriilor. Aceasta poate fi:
- mică (până la trei dioptrii);
- medie (între trei și șase dioptrii);
- mare (peste șase dioptrii);
- forte (peste 9-10 dioptrii).
Miopia se transmite, adesea, pe cale ereditară, de aceea copiii se nasc cu miopie, iar odată cu trecerea timpului, dioptriile cu minus cresc. De aceea, este important să se efectueze de la o vârstă fragedă consultații oftalmologice pentru copii, mai ales dacă și părinții poartă la rândul lor ochelari din cauza acestui viciu de refracție.
Dioptriile cu plus indică prezența hipermetropiei, un viciu de refracție care presupune că ochiul este mai mic și mai scurt, astfel încât focalizarea imaginii se face în spatele retinei, nu pe retină, cum ar trebui.
În cazul hipermetropiei, vederea devine neclară la distanță și la apropiere (pentru scris și citit), iar gravitatea problemei variază în funcție de mărimea dioptriilor. Vederea poate să nu fie atât de afectată în cazul persoanelor tinere, atunci când dioptriile sunt mici, datorită puterii de acomodare a ochiului.
În cazul dioptriilor mai mari, pe lângă neclaritatea vederii pentru obiectele apropiate, se remarcă și o incapacitate accentuată de a distinge obiectele aflate la depărtare.
Hipermetropia este mai probabil să apară atunci când unul sau ambii părinți se confruntă cu această problemă oftalmologică. La fel ca în cazul miopiei, se disting mai multe praguri ale afecțiunii:
- hipermetropie mică (până la trei dioptrii);
- medie (între patru și șase dioptrii);
- mare (peste șase dioptrii).
În cazul copiilor, dacă unul din ochi transmite o imagine slabă sau diferită de celălalt ochi, celulele nervoase care deservesc ochiul respectiv se vor dezvolta suboptim. Creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să „excludă” ochiul mai slab. Această afectare se numeşte ambliopie şi dacă nu este tratată, ochiul mai slab va vedea din ce în ce mai puţin. Copiii trataţi până la 3 ani au cea mai bună şansă de recuperare a vederii. În jurul vârstei de 6-7 ani, ochii copilului sunt dezvoltaţi aproape complet, astfel încât ambliopia va fi foarte dificil de tratat.
*Vezi întregul interviu pe ClickSanatate.ro.
